Some of my opinions

I am an observer of the universe, one of many others. When I wake up and look through the window to the sky garden, watch people who go to work, those who walk their pets, the cars moving and I understand that this has become a habit. I wonder if the sum of our habits is not the sum of our passions. However, my attempt to see persist and what varies is only the subject of research.

I am a creator of the universe, one of many others. I prefer to write because this habit it's purifying and is exciting for me. In a certain way, to write means dreaming or be in a state of deep and bizarre that is highly concentrated, yet relaxing.

This is a form of self-knowledge of the universe, one of many others. And when I say something I wonder if my communion with the universe means actually communicating with my own self.

what is me...

I am Terra. I am land and evolution.
I am noble instincts and passions.
I am shards from the stars that exploded
at the beginning of time.
I am a child of the universe. I am rotten remains.
I am fertile soil humus.
I am informational matter. I am opinions and revelations.
I am something, and yet I am nothing.

works of mine

My sister's obscurities (Volume II)

a novel

A literary writing about fate, destiny, social norms, family and the unexplored depths of the human soul.
"My sister's obscurities" (Volume II) is a novel that psychologically explores its characters and wants to render a human world where moral values merge with individual psychological traits. In fact, morality in this novel becomes a product of human psychology and this morality is dissected rationally, irrationally and emotionally.
The novel outlines human patterns that evade common social laws to create a new kind of humanism, a personalized one that transcends cultural barriers. The events described carry psychological meanings that defy human ethics ingrained for many past generations. And the present characters have an emotional intuition that constantly fights with everything that would stand in their way, including the right-wrong paradigm.
Succinctly said, the book reevaluates established human values and treats them with contempt or mistrust which forms the entire fundamental principle of the book.

Esinam's bracelet

a novel

A real world but real in a weird way. A destiny without the limits of common sense. A stranger will have to face this fate and define what is real in this world and what is just bizarre. Everything is too personal, everything is too difficult, everything is too little conditioned by a supreme hand of creation to become the hope of this stranger. He longs for those human powers that can face destiny. It becomes more and more obvious as this stranger reveals himself to others under the name of Lucian that these powers are in fact superhuman. Lucian will have to learn to wield these powers. It's his only chance to reconcile with his own destiny. His crises of stifled affection, his failed consolations, the sublimation of personal happiness, or the blind acceptance of his own sufferings will fulfill what was said at the beginning: a real world but real in a weird way.

My sister's obscurities

a novel

Many might think that this novel is about the fatal woman, who gets under your skin and subjugates you without too much trouble, but in fact it is about the ideal woman, ideal, that is, she has some ideals to fight for. And she is a woman who cannot be ignored, she conquers you without waiting.

And if all this were to happen in reality then be sure that it would have been superfluous to write this novel. Because in the real world, things are much more predictable. In the real world, society is what dictates everything about the personality of the sexes. There is no personality in the true sense of the word. There is the impression of a personality that emerges from the corrupt world in which we lose our lives. And nothing can get rid of ourselves, nothing is enough. Why? It is not my duty to answer this question. But I know you want to know. And I would like to know. That's why I wrote this prose. Because somewhere on a rational or cognitive level there must be this being that makes us tremble from the dream in which we call it To be and tell us that we live a dream, a spell of senses and reasons that are too long to reach the ultimate point.

Tainele surorii mele

un roman

Mulți ar putea crede că acest roman este vorba de femeia fatală, care îți intră sub piele și te subjugă fără prea mari probleme dar de fapt este vorba de femeia ideală, ideală adică are niște idealuri pentru care să lupte. Și este o femeie care nu poate fi ignorată, te cucerește fără să aștepți.
Și dacă toate acestea s-ar petrece în realitate atunci fiți sigur că ar fi fost de prisos să scriu acest roman. Pentru că în lumea reală, lucrurile stau mult mai predictibile. În lumea reală, societatea este ceea ce dictează totul în materie de personalitate a sexelor. Nu există personalitate în adevăratul sens al cuvântului. Exista impresia unei personalități care răsare din lumea coruptă în care ne pierdem viața. Și nimic nu ne poate scăpa de noi înșine, nimic nu este suficient. De ce oare? Nu este obligația mea să vă răspund la această întrebare. Dar știu că ați vrea să știți. Și eu aș vrea să știu. De aceea și am scris această proză. Pentru că undeva la nivel rațional sau cognitiv trebuie să existe această ființă care ne face să tresărim din visul în care noi îl numim A fi și să ne spună că trăim un vis, o vrăjeală de simțuri și rațiuni care sunt prea lungi ca să le dăm de capăt.
Destul de dificil de afirmat dacă acest roman poate fi încadrat într-un curent literar existent. În orice caz, nu e un gen de literatură cu care ai putea cocheta ușor. Destul de rece față de tine în calitate de cititor, fără prea multe artificii literare, mai degrabă o creație literară care încearcă să exprime plenar acele trăiri și experiențe care le au ființele umane. Să le exprime în starea lor originală, nealterată de conversia lor în cuvinte. A comunica nu cred că este verbul care definește această lucrare, în schimb a retrăi este ceva care pare să caracterizeze această scriere, cel puțin la nivel de intenție.
Comunicarea este un fenomen care trișează, trișează prin aceea că ar trebui să atingă simultan latura spirituală și rațională a eului. De obicei, satisfacerea laturii raționale prin comunicare este suficientă dar când vorbim de literatură vorbim și de o psihologie ascunsă a comunicării. Cuvintele unite în fraze și fragmente de text sunt nimic mai mult decât niște încercări literare de a crea noi rețele neuronale în mintea cititorului. Dacă cel care rostește în gând cuvintele romanului trăiește o experiență literară a revelației, a imaginației excitate de acele banale elemente ale lexicului, a denonației care progresează în acea minte care operează cu celulele limbajului, atunci există un sens suficient în existența acelei piese de creație artistică.
Orice scriere este o trăirea exteriorizată a scriitorului care încearcă să-și exprime vocea intimă care îi apasă sufletul și îl impune să ia o atitudine față de această înrobire. Și decide să reducă această voce la un text literar care are o funcție mixtă, atât cognitivă cât și ritualică.

world of summer rain

a novella

A story about the destructuring of channels through which reality is broadcast. One of these channels is the mental reality of the protagonist. It is the one who interferes with all these channels and wants to demystify them.

It all started with the premonition of a lack. Something was missing in his reality. He did not know what it was. But this premonition has expanded, and it has step by step taken control of consciousness. The way back does not exist anymore. For the first time in his life he had a truly profound purpose beyond all fuss and human madness. But everything seemed to be just a clutter of non-sense. The reality was like an explosion of puzzling visions up to the heart of reason. Nothing seemed to stop it. Its limits seemed even more confusing. This environment with strange properties was happening anywhere even in the dephts of his psychic world, a divided world and little controlled by himself.

His efforts to bind the corners of his mind ended each time in obscure reflections of ideas. Only pieces of visions. Everything that interests him was like in a parallel world.

Deprived from the right of complete knowledge, he has no choice but to recognize that the state of things has not changed. His mental space remained too little observeable by himself. At this point in his life, knowledge could only be replaced with communication. It's what's left to do. To communicate in a a priori semiotics with a psycho-real cosmos. To try a communication. A dialogue about human potential, about human nature, about human destiny.

Esinam

un roman

O lume reală dar reală într-un fel bizar. Un destin fără limitele bunului simț. Un străin va trebui să înfrunte acest destin și să definească ce este real în această lume și ce este doar bizar. Totul este prea personal, totul este prea dificil, totul este prea puțin condiționat de o mâină supremă a creației ca sa devină nădejdea acestui străin. Râvnește cu îndârjire la acele puteri umane care pot înfrunta destinul. Devine tot mai evident pe măsură ce acest străin se dezvăluie celorlalți sub numele de Lucian că aceste puteri sunt de fapt supraumane. Lucian va trebui să învețe a mânui aceste puteri. E singura lui șansă de a se împăca cu propriul destin. Crizele lui de afectivitate înnăbușită, consolările sale ratate, sublimarea fericirii personale sau acceptarea fără luciditate a propriilor sale suferințe vor împlini cele spuse la început: o lume reală dar reală într-un fel bizar.

Lumea ploii de vară

o nuvelă

Între un mediu cotidian și obscur, între interior și exterior, între realitate și fantezie, între știință și incognoscibil se naște intriga acestei cărți care desconsideră semnificațiile tradiționale acordate legilor fizice sau sociale pentru a reconstitui o lume fictivă și cu atât mai grandioasă, o lume a tehnologiilor și posibilităților capabile să ignore timpul, spațiul și cel mai surprinzător, resemnare umană în fața unor erori sau neputințe mentale.

Ființa care va dezvolta această intrigă, o va transforma într-o saga a vieții sale, o va trăi cu toată puterea sa de simțire cinică și totuși spirituală. Mânată de o forță interioară a curiozității, a verticalității, a nebuniei conștiente, de zvonuri, de opinii, de minciuni sau de orice efect informațional îndoielnic de natură socială această ființă se va angaja să caute latura din umbră a fenomenului vieții pentru a-și afla biografia sa existențială la scară cosmică.

Ajunsă în punctul în care trebuie să acorde mai multă atenție propriului sine, se va ciocni de necunoscutele propriului psihic care se dovedește vast, complex și capricios - o întreagă lume prost conștentizată, încorporată în realitate, o lume care se ascunde de noi și o pierdem în timp din ignoranță și capriciul de a trăi într-o stare de amorțeală existențială.

Pacienții unui psiholog smintit

o tragi-comedie a spiritului uman

O piesă de teatru, cu veșnice aluzii existențiale, care surprinde ființa umană într-o ipostază vulnerabilă, distructivă sau ilogică. Pe alocuri o dramă, pe alocuri o tragi-comedie, care punctează prin exprimarea literară, trăirile umane atât de greu de ordonat și de explicat rațional. Duhul omenesc este oricând prins într-o "telenovelă" personală, într-un cortegiu de sentimente, într-un debordant efect de consolidare al ambițiilor personale și într-o ambiguitate de acțiuni proprii.

Și dacă un suflet își propune să fie mântuit de Dumnezeu, altul își propune să se mântuiască de unul singur, pe când al treilea se va întreba simplu ce este mântuirea personală și cam atât. Oamenii își trăiesc destinul individual și doresc să țină toate acele momente fericite din viața lor într-o capsulă a timpului astfel ca niciodată să nu le scape din mâna lor. Dar fericirea înseamnă atât de multe condiții... toate nespus de importante pentru o ființă integră. Integră... pentru că de asta este vorba în această piesă. O ființă care-și pierde integritatea, se pierde pe sine. Să te pierzi pe sine este, probabil, cel mai rău lucru pentru o ființă umană. Și atunci când asta se întâmplă, faptul că exiști nu mai are vreo valoare pentru că a exista este ceva însemnat doar atunci când înțelegi că exiști.

Oricât de temporari nu ar fi factorii care definesc existența umană, oamenii tind fără echivoc să-și prelungească acea situație temporară în care s-au născut pe cât de mult posibil fără a dori să răspundă la ce vor face după asta la urma urmei. Nimeni nu-și dorește să-și părăsească culcușul cald atât timp cât mai emană puțină căldură. O metaforă care redă tactica instinctivă a omului pentru a supraviețui.

Dar ființa antagonistă și imprevizibilă din noi poate supraviețui și lupta pentru viața sa, așa cum un mucenic ar lupta pentru principiile sale, principii pătate de alții cu sângele și durerea acestuia, până când conștiința din noi nu va suferi de gânduri sumbre și decepție. Un trup pe moarte va lupta până la ultima picătură ca să trăiască, o conștiință sănătoasă dar scârbită va îmbrățișa benevol moartea cu sau fără voia trupului ei.

Această neconcordanță dintre trup și conștiință, apare, după părerea mea, dintr-un motiv care poate fi explicat în termenii lumii materiale. Aș zice că așa cum trupul are nevoie de apă și hrană ca să supraviețuiască, tot așa și conștiința de sine trebuie "hrănită" cu ceva anume și dacă un om care suferă de o maladie a spiritului nu va înțelege așa ceva atunci riscă să-și distrugă, fără a înțelege, propria conștiință.

Expresia dramatică

piese de teatru

Prezenta ediție include o colecție de patru piese de teatru cu un singur act. Toate aceste scenete cuprind personaje puține care sunt disecate psihologic cu intenția de a prezenta cititorului și respectiv, spectatorului o stare de fapt comună, critică, generalizată și patologică.

Tainele surorii mele (volumul II)

un roman despre relații, idealuri și familie

În partea a doua a cărții, unul din eroii ei, deși un personaj principal, numai poate fi descris în unanimitate ca fiind pozitiv sau negativ. Se creează o adevărată dilemă morală și fiecare cititor în parte va trebui să decidă pentru el dacă acest erou este în esență pozitiv sau negativ.

Într-un sens mai larg, nimic nu mai este ca în prima carte a cărții deși totul este conectat de evenimentele de acolo. Și de fapt, ambiii eroi ai cărții, care în prima parte, puteau fi identificați mai lejer în paradigma pozitiv - negativ, acum sunt mult mai greu de înțeles și apreciați fie ca pozitiv, fie ca negativ.

Romanul acesta pare o metaforă a cărții lui Friedrich Nietzsche - "Dincolo de bine și de rău", un roman în care valorile se preschimbă de la un pol la altul dar în final oferă o învățătură totuși morală, de fapt intenția mea ca autor a fost să redau și să trasez un nou nivel de moralitate interpersonală și general-umană. Un nivel de moralitate care depășește societatea și barierele ei și se conduce după suflul duhului uman, o moralitate a personalității umane și nu o adaptare vividă a unei vieți de om acceptată socială ca fiind normală și moralicească dar în esență este stearpă și lipsită de caracter.

Într-un final, această a doua parte a cărții este ca un puzzle care nu a fost descifrat până la capăt în prima parte a ei și acum cititorul va primi răspunsurile complete la întrebările iscate anterior. Tabloul cărții se va întregi dar micile detalii rămân a fi construite de imaginația cititorului pentru că tot ce s-a scris în ambele părți a fost pentru a crea o lume literară în care cititorul să intre iar cu imaginația lui să o dezvolte mai departe, dincolo de limitele narative stabilite de autor.